Informatii imobiliare utile

Petitia de ereditate - mostenirii

Mostenirii - Petitia de ereditate

Petitia de ereditate reprezinta modalitatea juridica prin care o persoana isi poate realiza drepturile succesorale si intra in posesia bunurilor ce compun masa succesorala (mostenirii), aceasta deoarece nu in toate cazurile mostenitorii reali intra dupa decesul autorului lor in posesia mostenirii, fiind numeroase situatii in care lasamantul succesoral (ori vreun bun anume) intra in stapanirea unui tert, mai précis a unui mostenitor aparent.

Prin urmare, petitia de ereditate este privita in practica ca fiind actiunea prin care un succesor care se pretinde a fi adevaratul mostenitor (legal sau testamentar), cere instantei de judecata sa i se constate calitatea sa de mostenitor pe care dobandit-o la data deschiderii succesiunii si totodata, obligarea persoanei ce stapaneste bunul succesoral – mostenitor aparent- la predarea sau restituirea acestor bunuri, drepturile pretinse de cele doua parti fiind inconciliabile.

Se impune a face unele precizari cu privire la criteriile de calificare a petitiei de ereditate, respectiv: daca prin cererea sa, reclamantul a solicitat numai constatarea calitatii sale de mostenitor, fara a mai solicita si restituirea in deplina proprietate si posesie a cotei ce se cuvine, ori chiar partajul bunurilor (bunului), atunci va fi vorba de o actiune pura in constatarea calitatii de mostenitor fondata pe dispozitiunile art. 111 din Codul de Procedura Civila.

De asemenea, daca paratul nu contesta calitatea de mostenitor al reclamantului, dar insa contesta ca bunul pe care acesta il detine, apartine mostenirii, aceasta fie pentru ca autorul reclamantului nu a avut niciodata vreun drept asupra bunului, ori fie pentru faptul ca in timpul vietii l-a instrainat, atunci va mai fi vorba de o actiune in petitie de ereditate ci de o revendicare pura. In consecinta, anuntul sub acest din urma aspect se cere ca inca de la inceput sa fie clarificata pozitia procesuala a partilor si a se stabili concret pe ce anume aspect exista “contradictia” pe calitatea de mostenitor ori asa cum am aratat, pe calitatea de proprietar al reclamantului.

Asa cum am aratat, petitia de ereditate poate reprezenta si o chestiune prejudiciala (ce trebuia stabilita mai inainte) in cadrul unei actiuni de partaj, situatie in care va trebui sa se stabileasca mai intai calitatea de mostenitor, faptul ca paratul detine ilegal bunul (nefiind mostenitor real, ori nefiind mostenitor real universal) dupa care se va proceda la impartirea bunurilor.

Interesul calificarii actiunii (respectiv daca este vorba de o petitie de ereditate ori de o alta actiune) depaseste sfera problematicii teoretice, folosul practic al calificarii corecte fiind unul extrem de important, in conditiile in care petitiei de ereditate ii sunt incidente anumite reguli, precum ar fi si cea a prescriptibilitatii, mai précis se considera ca dreptul de a cere recunoasterea calitatii de mostenitor si de a obtine restituirea lasamantului succesoral este supus prescriptiei extinctive, atsfel termenul fiind cel general de 3 ani. Cu toate acestea, termenul nu incepe sa curga de la data decesului celui despre a carui mostenire este vorba (data deschiderii succesiunii) ci de la data la care paratul a facut un act de succesiune, care, prin natura lui, contesta drepturilor succesorale ale reclamantilor si care sa fi fost cunoscut de catre reclamanta ori sa fi fost cu putinta a-l cunoaste.

Sub aspectul dovedirii calitatii de mostenitor, de regula aceasta proba se face printr-un certificat de mostenitor ori de calitate, ambele fiind cat ce se elibereaza de catre notarul public competent in cadrul unei proceduri notariale necontencioase. Certificatul de mostenitor, (potrivit art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995) – face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte.

Drept urmare, se observa ca dovada dreptului de proprietate nu se face prin certificatul de mostenitor, deoarece notarul ce intocmeste certificatul nu certifica insasi calitatea de proprietar al celui decedat, ci se rezuma la a certifica faptul transmiterii pe cale succesorala a acestui drept (bun) catre mostenitori. In concluzie, pentru a face dovada deplina ca un bun anume a fost dobandit in proprietate de catre mostenitori prin succesiune, se impune a se face dovada convingatoare ca acel bun s-a regasit in patrimoniul celui decedat la data mortii acestuia, in continuare prin certificatul de mostenitor facandu-se dovada ca bunul a fost transmis prin mostenire catre succesori.

Pe langa certificatul de mostenitor ori de calitate, dovada se poate realiza si printr-un testament, in conditiile in care se invoca transmiterea testamentara a succesiunii, precum si cu ajutorul actelor de stare civila, in acest din urma caz, prin documentele de stare civila facandu-se dovada calitatii de rudenie sau de sot (sotii nu sunt rude in sistemul nostru de drept), de asemenea sunt admise si alte mijloace de proba in sustinerea calitatii ori in completarea probelor amintite (in special a actelor de stare civila) insa nu in “ combaterea” acestora.

O chestiune deosebit de importanta este aceea a calitatii de mostenitor a celui care poate introduce o asemenea actiune, deoarece asa cum prin definitie se arata poate uza de o asemenea actiune numai persoana ce are calitatea de succesor (mostenitor), calitate care nu este tot una cu cea de ruda (ori legatar testamentar) indreptatit a primi mostenirea, mai précis nu se confunda cu vocatia succesorala, deoarece pentru ca o persoana sa devina mostenitor al unui decedat, pe langa alte conditii impuse de lege, se cere ca acesta sa fi acceptat in termenul de 6 luni succesiunea, termen ce se socoteste de la data decesului celui despre a carui mostenire este vorba.

Astfel, daca pe langa dovada vocatiei (rudeniei, de sot ori de legatar) nu se face dovada ca in termen de 6 luni s-a si acceptat succesiunea, atunci respectiva persoana va fi pe drept cuvant socotita ca fiind straina de mostenire si astfel va pierde calitatea de mostenitor, iar in plan procesual nu va avea calitate procesuala activa neputand a introduce o asemenea petitie de ereditate.

In privinta dovezii actului de acceptare, avandu-se in vedere faptul ca acesta poate imbraca mai multe forme (fiind recunoscuta si forma acceptarii tacite) se cere a se acorda o atentie sporita acestui aspect, iar efortul probator sa se concentreze si asupra actului de acceptare, care asa cum am aratat poate imbraca mai mult.

Av. Artin Sarchizian

Contact: Cabinet Avocat

tel:0722.247.555/0762.358.962

e-mail:sarchizian_legaloffice@yahoo.com