Lipsa de folosinta, dreptul la despagubiri - informatii imobiliare

Anuntul Imobiliar

Copyright Anuntul Imobiliar UTILE

Lipsa de folosinta, dreptul la despagubiri

Lipsa de folosinta, dreptul la despagubiri 


Folosinta, reprezinta posibilitatea pe care o are o persoana, in puterea unui drept, de a intrebuinta un bun sau, de a-i culege fructele (cum sunt cele naturale, dar si cele civile: chiria, renta, etc.), acest fapt, are ca si drept premisa, conditia detinerii de catre acea persoana, in stapanire a bunului, pentru ca, numai astfel putem vorbi de posibilitatea concreta de a se folosi de un bun determinat.


Aceast drept de folosinta, de regula apartine proprietarului bunului, insa este posibil a apartine si unei alte persoane decat acestuia, respectiv comodatarului, uzufructuarului, etc., insa, cum aratam, de regula caracterizeaza dreptul de proprietate, deoarece folosinta, alaturi de posesie si dispozitie formeaza „continutul/substanta” dreptului de proprietate, vorbind astfel de cele trei atribute ale proprietatii, tocmai de aceea ne vom referi in continuare la folosinta – ca si atribut al proprietatii.



Pornind de la faptul ca folosinta este un atribut al proprietatii, si cum proprietatea este inviolabila, ea neputand fi incalcata de nimeni, (interdictie de protectie, impusa cu aceeasi forta, chiar si statului), putem afirma ca nicio persoana nu poate fi lipsita de folosinta bunului sau, deoarece in caz contrar ar insemna sa se incalce insasi dreptul sau de proprietate, in chiar „substanta sa”, intrucat, folosinta este un atribut fundamental si poate cel mai „vizibil” al proprietatii.



Cu toate acestea, in practica nu putine sunt situatiile in care, titularii dreptului (de proprietate sau, a unui alt drept) sunt lipsiti de folosinta, stapanirea efectiva a bunului lor (ori pe care au dreptul de a-l folosi), aceasta ca urmare a unor acte ilicite de deposedare, ori refuz de eliberare savarsit de catre o alta persoana.



Evident, asemenea fapte sunt „periculoase„ si vatamatoare, nu doar pentru persoana titulara a dreptului, dar chiar pentru intreaga societate, de vreme ce, prin aceasta se aduce atingere unor valori sociale de ordin patrimonial, a caror normala desfasurare este conditionata de securitatea, mentinerea si respectarea starii de fapt a posesiunii unui bun, mai precis, de asigurarea si ocrotirea pasnicei folosinte a uni bun imobil de catre cel indreptatit.



Tocmai din aceasta perspectiva, a pericolului social sporit, legiuitorul a inteles sa interzica savarsirea unor asemenea fapte, considerandu-le infractiuni, precum: tulburarea de posesie si tulburarea folosintei unui bun.



Insa indiferent daca fapta, de a lipsi o persoana de folosinta bunului sau, este ori nu calificata, drept infractiune, cu alte cuvinte, indiferent daca acea persoana va raspunde si in fata legii penale pentru fapta sa, este cert ca acesta (agentul tulburator) va fi tinuta a raspunde din punct de vedere civil, mai precis, a despagubi persoana indreptatita la folosinta pentru prejudiciul cauzat.



Aceasta se explica prin aceea ca, fapta – de a lipsi o persoana de folosinta bunului sau – se situeaza in sfera ilicitului, fiind fara echivoc un act nelegal, prin urmare, din perspectiva legii civile, ea este socotita drept o „fapta ilicita cauzatoare de prejudicii„, intrand in sfera ilicitului civil, ceea ce nu exclude ca, aceeasi fapta, sa poata fi cuprinsa si in sfera ilicitului penal, respectiv sa fie considerata drept infractiune, caz in care va raspunde si din punct de vedere penal. De retinut insa, ca cele doua forme de raspundere nu se exclud, ci pot fi angajate impreuna (concomitent sau succesiv).



Sustinem ca o asemenea fapta este ilicita, pornind de la o regula, cu valoare de principiu, potrivit cu care: nimanui nu-i este permis sa aduca, prin fapta sa vreo vatamare unei alte persoane, ori drepturilor acesteia.



Or, fapta, de a lipsi persoana indreptatita, de folosinta bunului sau, este direct vatamatoare acesteia, incalcandu-i-se, prin urmare, un drept, respectiv acela in puterea caruia avea posibilitatea/facultatea de a se folosi de bunul respectiv. Un element esential in caracterizarea faptei ca fiind ilicita, este acela ca aceasta actiune (de a ocupa un bun al altuia) ori inactiune (de a refuza eliberarea unui spatiu al altuia) sa se fi savarsit fara drept.



Asadar, retinand caracterul ilicit al faptei, ne situam in planul raspunderii civil delictuale, determinata tocmai de caracterul ilicit al faptei, in conditiile in care art. 998 din Codul Civil stipuleaza in mod expres, aceea ca: orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe cel din a carui greseala s-a ocazionat, a-l reparea”.



In continuare, persoana vatamata prin aceasta fapta ilicita, respectiv cel ce a fost lipsit de folosinta bunului sau, va putea solicita acoperirea prejudiciului cauzat prin acesta, mai precis, ca cel ce a savarsit – o sa fie tinut a platii acestuia, contravaloarea, asa-numitei lipsei de folosinta.



In acest caz ne referim la acoperirea prejudiciului existent, cer, insa regulile raspunderii civil delictuale permit, a se putea acorda despagubiri si pentru prejudiciul viitor, cu conditia ca, desi nu s-a produs, sa fie cert ca se va produce in viitor, putand fii si acesta evaluat.



De regula, lipsa de folosinta se evalueze, tinand cont de pretul chiriilor (cedarii de folosinta) pentru imobile similare, caz in care, de cele mai multe ori, este necesara efectuarea unei expertize imobiliare, care sa determine valoarea acestei „lipse de folosinta”.



Toate aceste activitati se desfasoara in cadrul unui proces, intentat de cel vatamat impotriva autorului faptei ilicite, in care pe baza probelor, se va putea stabili intinderea prejudiciului cauzat si in final, obligarea paratului la acoperirea acestui prejudiciu.



In legatura cu intinderea obligatiei de acoperire a prejudiciului, trebuie subliniat ca aceasta se stabileste in asa maniera incat, intre prejudiciu si despagubirile acordate, sa existe identitate, fara a se tine cont de starea materiala a autorului faptei, ori de posibilitatea acestuia de a acoperi acest prejudiciu.



In plus, regula acoperirii integrale a prejudiciului, impune concluzia ca se pot acorda despagubiri nu numai pentru prejudiciul efectiv (lipsa de folosinta) dar si pentru beneficiul nerealizat de victima, de pilda, pentru cazul in care acel spatiu avea o anumita destinatie, ce aducea victimei un anumit beneficiu suplimentar, decat simpla folosinta.



Pe langa despagubirile ce le va plati pentru fapta sa, paratul (autorul faptei) sa fie tinut a acoperi si toate cheltuielile ocazionate de victima, ca, acel proces, precum taxa de timbru, onorariu avocat, precum si alte cheltuieli avansate de catre acesta.



Av. Sarchizina Artin


Contact: Avocat


Tel: 0722247555 / 0722613203


Sarchizian_legaloffice@yahoo.com 


www.srdo.ro


 

Anuntul Imobiliar

Viziteaz─â-ne pe Google+