Impartirea bunurilor comune ale sotilor in urma divortului - informatii imobiliare

Anuntul Imobiliar

Copyright Anuntul Imobiliar UTILE

Impartirea bunurilor comune ale sotilor in urma divortului

Impartirea bunurilor comune ale sotilor in urma divortului


 Atat incheierea casatoriei, cat si desfacerea acesteia, influenteaza in mod direct raporturile patrimoniale dintre soti, mai précis, raportandu-ne la momentul incheierii casatoriei, o data intervenita aceasta, vorbim de regimul matrimonial al sotilor (raporturile dintre soti si/sau terti, cu privire la bunurile sotilor), astfel, se identifica doua categorii de bunuri ale sotilor, respectiv: bunuri comune ale acestora si bunuri proprii ale fiecaruia dintre soti, facand precizarea ca in ceea ce priveste bunurile comune, sotii au un drept de proprietate devalmasa asupra acestora, altfel spus, dreptul fiecaruia dintre ei nu este cunoscut ca intindere, nici privind bunul in materialitatea sa si nici in ceea ce priveste dreptul de proprietate vazut in forma sa abstracta (un procent, o cota parte).


Desfacerea casatoriei (divortulproduce de asemenea o modificare a raporturilor patrimoniale dintre soti, mai precis, regimul matrimonial al comunitatii de bunuri dintre soti inceteaza, cu toate acestea, starea de devalmasie dainuie pana la momentul realizarii partajului, aceasta fiind modalitatea juridica prin care se sisteaza starea de coproprietate sau de indiviziune.


Imparteala bunurilor comune se poate face in principiu dupa momentul defacerii casatoriei, cu unele precizari, respectiv: partajul bunurilor comune ale sotilor se poate realiza in mod exceptional si in timpul casatoriei, la cererea unuia dintre soti sau la cererea unui creditor personal al acestuia, insa asa cum am aratat, partajarea bunurilor comune se realizeaza de regula dupa momentul desfacerii casatoriei.


Ca si modalitatea, partajul se poate realiza prin invoiala partilor, cand partile (fostii soti) cad de acord asupra bunurilor de impartit, intinderea drepturilor fiecaruia si asupra modului in care acestea vor fii atribuite in natura, iar in cazul in care partile nu se inteleg asupra niciunuia dintre aceste aspecte sau numai asupra anumitor aspecte, imparteala se va realiza pe cale judecatoreasca.


Partajul judiciar (pe cale judecatoreasca) poate fii solicitat in cadrul procesului de divort (poate fii cerut de catre reclamant prin cererea sa, printr-un capat de cerere accesoriu, fie de catre parat printr-o cerere reconventionala, pe cale incidentala) ori pe cale separata, dupa introducerea cererii de divort.


Cererea de partaj trebuie sa contina, pe langa conditiile generale ale oricarei cereri adresate instantei si aratarea bunurilor a caror partajare o solicita, valoarea acestora, titlul ce probeaza dreptul de proprietate asupra lor, precum si persoanele ce le detin.


Competenta de solutionare - anuntul unei asemenea cereri de partaj apartine judecatoriei, iar din punct de vedere teritorial, este competenta judecatoria ce judeca actiunea de divort (in cazul in care cererea se face pe cale accesorie sau incidentala in cadrul procesului de divort) sau de la domiciliul paratului, aceasta in cazul in care printre bunurile de impartit nu sunt si imobile, caz in care competenta se stabileste in functie de situarea bunului.


Taxa de timbru si timbrul judiciar sunt fixe, respectiv taxa de timbru este in suma de 19 lei, iar timbrul judiciar este de 0,3 lei. In masura in care insa, una dintre parti contesta bunurile de impartit ori marimea drepturilor celuilalt sot asupra bunurilor, taxa de timbru va fi calculata in raport de valoarea contestata.


Un prim aspect ce va trebui a fii lamurit de catre instanta va fii acela de a stabili compunerea masei bunurilor de impartit, respectiv vor fii supuse partajarii numai acele bunuri ce sunt considerate ca fiind comune sotilor, altfel spus, vor fi excluse de la imparteala bunurilor proprii ale fiecaruia dintre soti.


Cu privire la bunurile comune, se impune a avea in vedere dispozitiile art. 30 din Codul Familiei, potrivit caruia bunurile dobandite in timpul casatoriei de catre soti sunt – de la data dobandirii acestora - considerate ca fiind bunuri comune ale sotilor. Prin urmare: chiar daca un bun este dobandit numai de catre unul dintre soti (avem in vedere ipoteza in care contractul de vanzare - cumparare este incheiat doar de catre un sot), bunul respectiv va fi socotit ca fiind bun comun.


In egala masura, se impune a aminti faptul ca daca un bun este dobandit in timpul casatoriei, unul dintre soti poate dovedi – cu orice mijloc de proba - ca bunul respectiv este bun propriu si nu comun, spre pilda in situatia in care a fost dobandit cu banii proprii si nu comuni, fiind vorba de asa numita substituire reala cu titlu universal.


Dupa ce instanta a stabilit masa bunurilor de impartit, va trebui sa stabileasca cota de proprietate a fiecaruia dintre soti asupra bunurilor comune, aceasta se va stabili in functie de contributia fiecaruia dintre soti la dobandirea si conservarea bunurilor comune. Trebuie subliniat faptul ca aceasta contributie nu se va aprecia pentru fiecare bun in parte, ci se va raporta la intreaga masa de bunuri, vorbind de o unicitate a cotei de contributie pentru toate bunurile si nu de mai multe cote (insumate) in raport de fiecare bun in parte.


Asa cum am aratat, partile vor trebui sa dovedeasca contributia pe care au avut-o la dobandirea bunurilor, in cazul in care partile nu isi contesta cota ori nu reusesc a dovedi o contributie majora la dobandirea bunurilor, cota de contributie va fi cea prezumata de lege, respectiv in cote egale de contributie (1/2 pentru fiecare dintre soti).


Ca si criterii de apreciere a contributiei sotilor, se vor avea in vedere, pe langa aportul material al fiecaruia dintre soti la dobandirea si conservarea bunurilor comune si munca femeii in gospodarie, in sprijinul si sustinerea familiei, precum si orice alte mijloace de contributie directa si/sau indirecta la dobandirea bunurilor comune. In egala masura se impune a nota faptul ca, sumele cheltuite de fiecare dintre soti in alte scopuri decat familia, cum ar fi cele personale precum si cele risipite dupa voia personala nu se iau in considerare la stabilirea contributiei.


In situatia in care sotii au fost separati in fapt o anumita perioada de timp, bunurile dobandite de fiecare dintre acestia, vor fi socotite in puterea legii ca fiind comune, insa aceasta imprejurare de fapt va fi avuta in vedere de instanta la stabilirea cotei de contributie.


Dupa stabilirea bunurilor supuse impartelii, precum si a cotei de proprietate a fiecaruia dintre parti, instanta va proceda la partajarea bunurilor. Ca si regula acestea se impart pe cat posibil in natura, numai in situatia in care partajarea in natura nu este posibila ori realizarea acesteia ar produce o scadere considerabila a valorii bunului, se va proceda la atribuirea bunului/ bunurilor in natura unuia dintre soti – in masura in care o cere - urmand ca acesta sa plateasca celuilalt sot contravaloarea cotei sale de proprietate asupra bunului.


In masura in care niciunul dintre soti nu solicita atribuirea in natura a bunului se va proceda la vanzarea acestuia, ce se poate realiza fie de catre parti, situatie in care se va acorda un termen de cel mult 6 luni, pana cand partile vor trebui sa prezinte dovada instrainarii, fie se va proceda la vanzarea bunului prin intermediul executorului judecatoresc, suma provenita din vanzare urmand a fii impartita – potrivit cotelor stabilite - sotilor.


Av. Artin Sarchizian


Contact: Cabinet Avocat


tel:0722.247.555/0762.358.962


e-mail:sarchizian_legaloffice@yahoo.com


 


 

Anuntul Imobiliar

Viziteaz─â-ne pe Google+